﻿ALBINA 1883-1884


Turnu Severin, 15 Februarie 1884
Anul 1- NO 8
Redacțiunea și administrațiunea, Typografia Modernă Turnu Severin

Consecințele indiferentismului

            Trăim în nisce timpi, când minciuna a luat locul adevărului, îndrăsneala pe al modestiei, falșitatea pe al sinceritații, tirania pe al libertăței și, ce e mai pre sus de tote, când schinteia entusiasmului perde încetul cu ‘ncetul din forța ei vivicetoare, și se transforma într-un indiferentism, ale cărui consecințe inevitabile sunt lăsate să iei proporțiuni  cresânde, brevetul caracterului unei natiuni  care înclina spre peire.
            Nu în scopul de a realisa profite materiale am întreprins noi publicarea acestei foi: daca aceasta ar fi fost mobilul, cu drept cuvânt ar trebui să culegem fructele nepăsarei, mai cu seamă din partea corpului didactic urban din județul nostru, care, în tăcerea cea mai adâncă, ni le oferă cu multa grațiositate.
          De la început am declarat-o că foia nostră este organul scolei, și credem a nu ne fi abătut câtuși din puțin din imprcticabila și spinosa cale care de bună voie ne-am impus a o străbate bravând ori-ce pericole.
         Facut’am bine?.  Mulți ar fi voit să aibă Albina sub patronajul lor, numai pentru a se împarți la timp cu din produsul real al unei activități mai presus de puteri. Norocul a fost că au dat de la început probe despre modul cum ei înțeleg activitatea.
         Cele ce avansăm sunt lucruri triste, dar adevarate.
        Eată pentru ce colegul meu, indignat până la suflet a trebuit s’o declare verde în No trecut că renunțăm la ideea formării a unei societați a corpului didactic din acest județ ca nerealisabilă de a o condamna, aruncând cu multă francheață batista in semn de provocare.
       “Cine e nevinovat de cele epuse până aci” zice colegul meu “ridice piatra să dea”
         Cu inima sdorbită de durere, cată să recunoastem că am fost și că suntem pote pre aspri. Dar, când după cum mai repetarăm , am pus în joc și bani și muncă, nu cu cugetul de a vătăma pe alți, ci numai cu acela de a înlesni fie cărui dintre noi de a și putea pune la iveală fructul ostenelor din orele de repaus, negreșit, (așa credem noi) că avem un drept să pretindem sacrificie egală pe altarul solidarităței, ce se observă chiar la animalele inferioare.
         Știm că adevărul, mai ales când este dat pe față în toată goliciunea lui, supără și n’am fi facut-o, dacă aveam proba numai a unei shintei de bună voință.
         De aceia conchidem, pentru asta dată, nutrindune cu speranța, că cel pucin viitorul ne va face să ne cunocem fie-care defectele și că într-o di vom fi de acord nu numai prin vorbe der chiar și prin fapte.
                                                                                                (vom reveni)
                                                                                                Nicolae Minculescu
